De multe ori pacienții aleg un implant doar după costuri, mergând pe ideea că toate fac același lucru, ce poate fi diferit la ele?... e corect sau nu? Eu am văzut în ani pacienți, ai mei sau ai colegilor, cu tot felul de modele de implanturi, așa că cred că aș putea să=mi dau cu părerea.

Cu ce producători de implanturi am avut "plăcerea" de mă întâlnii? ImplantDirect, MIS, AlphaBio, ABDental, INNO, Dentium, Megagen, Implantium, Ankylos, SkyBredent și cele pe care eu le folosesc Neodent, Straumann. 

Având o istorie de mai mult de jumătate de secol, compania Straumann s-a făcut remarcată și a devenit unul dintre lideri în domeniul implanturilor dentare la nivel mondial. Reputația companiei este una care se bazează pe inovațiile aduse și pe rezultatele clinice dovedite în timp. Mai bine de acum jumătate de secol (în anul 1954) se puneau bazele fabricii Straumann în inima micului sat elvețian Waldenburg. De atunci și până în prezent a urmat o cercetare continua și o dezvoltare permanentă astfel încât în anii 1980 Straumann devine lider mondial cu implanturile de osteosinteză.

Implantologia orală este o metodă de tratament devenită un standard în stomatologia modernă actuală. Implanturile dentare sunt solicitate, recomandate și utilizate pe scară largă ca alternativă modernă la protezarea (completarea spațiilor edentate) dentară clasică prin punți sau proteze acrilice. Oferă estetică, funcționalitate și stabilitate mult superioară metodelor clasice și în același timp nu afectează în nici un fel dinții vecini rămași.

Implanturile dentare par ceva foarte complicat pentru mulți pacienți, dar nu sunt altceva decât niște rădăcini dentare artificiale din titan, care înlocuiesc fosta rădăcina naturală care a fost extrasă. Confecționate din aliaje pe bază de titan cu puritate foarte mare (mai nou și din zirconiu sau ceramică) sunt inserate în țesutul osos al maxilarului sau al mandibulei, având biocompatibile de 100%. Se consideră că riscul de "reject" exte zero.

Tehnica protezării fixe pe mai multe implanturi dentare, cunoscută ca “All on 4” sau “All on 6” a fost inventată în anii '80 și se bazează pe principii apărute și acceptate încă din anii ’60. După anii 2000 s-au adus multe îmbunătățiri acestui protocol, la ora actuală majoritatea producătorilor dezvoltând sistemele proprii bazate pe acest principiu și care au diferite denumiri.

Sistemul este bazat pe inserarea a minim 4 sau ideal 6 implanturi în locuri specifice, pentru a crea o bază de susținere trapezoidală care să permită atașarea ulterioară a unei punți fixe fixată cu șuruburi (sistem tip "multi-unit") ce poate conține de la 10 la maxim 12 dinți realizați în etapa finală protetică.